Abordarea mea

Intervenția psihologică joacă un rol crucial în tratarea supraponderalității și obezității, având în vedere că aceste condiții sunt adesea legate nu doar de factori fizici, ci și de aspecte emoționale, psihologice și comportamentale. Abordarea psihologică are scopul de a sprijini persoanele în dezvoltarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, înțelegerea relației dintre emoții și alimentație și îmbunătățirea imaginii corporale.

Psihologul începe prin evaluarea detaliată a persoanei supraponderale sau obeze pentru a înțelege factorii declanșatori ai comportamentului alimentar și obiceiurile legate de mâncare. Aceasta poate include: istoricul greutății (fluctuațiile în greutate, încercările anterioare de slăbit și succesul acestora), relația cu mâncarea (obiceiurile alimentare, episoade de mâncat compulsiv sau emoțional, și contextul în care apare mâncatul excesiv), depresia, anxietatea, stresul sau alte tulburări psihologice care ar putea contribui la mâncatul excesiv precum și influența factorilor sociali (presiunea socială, stigmatizarea, izolarea sau suportul social)

În privința intervenției ne concentrăm pe mai multe aspecte și putem începe, de exemplu cu educarea persoanelor despre relația dintre psihologie, emoții și alimentație și furnizarea informațiilor dovedite științific despre cum stresul, anxietatea sau depresia afectează obiceiurile alimentare. Este abordată și învățarea despre mecanismele de autoreglare emoțională, astfel încât mâncarea să nu mai fie un răspuns automat la stres sau emoții negative urmărind creșterea conștientizării asupra alimentației mindful (conștiente) pentru a dezvolta o relație sănătoasă cu mâncarea.

Printre abordările terapeutice folosite în cabinet putem enumera

• terapia cognitiv-comportamentală (CBT) cu variantele sale pentru tulburările alimentare care se concentrează pe identificarea și modificarea gândurilor, emoțiilor și comportamentelor care contribuie la problemele de greutate. Persoanele obeze pot avea o imagine corporală negativă sau credințe disfuncționale legate de mâncare, cum ar fi „nu pot slăbi niciodată” sau „mâncarea este singura mea sursă de confort”, iar tehnicile CBT ajută la identificarea și schimbarea tiparelor de gândire negativă. Persoana poate fi încurajată să țină un jurnal alimentar pentru a identifica tiparele de mâncat compulsiv sau emoțional, iar prin tehnici de auto-control poate învăța Dezvoltarea abilităților de gestionare a impulsurilor legate de mâncat, învățarea strategiilor de a face față poftei alimentare și tehnici de reducere a mâncatului din motive emoționale. CBT include pregătirea pentru potențiale obstacole sau situații de risc, precum recăderile în vechile obiceiuri alimentare.

• Gestionarea mâncatului emoțional care este o problemă comună în rândul persoanelor supraponderale sau obeze, deseori mâncarea fiind folosită pentru a face față emoțiilor negative, cum ar fi stresul, anxietatea, tristețea sau plictiseala. Persoana poate fi ajutată să recunoască legătura dintre emoții și obiceiurile alimentare, să dezvolte alternative sănătoase la mâncatul emoțional, cum ar fi exercițiile de relaxare, mindfulness sau activitățile de recreere sau poate învăța tehnici de gestionare a stresului pentru a preveni mâncatul ca răspuns la tensiunea emoțională.

• Terapia de acceptare și angajament (ACT) este o abordare mai nouă care pune accent pe acceptarea gândurilor și emoțiilor dificile fără a încerca să le controlezi. În contextul obezității, ACT poate ajuta persoanele să își accepte emoțiile negative legate de greutate și imaginea corporală, fără a se concentra pe eliminarea acestora, să se angajeze în comportamente sănătoase, chiar dacă emoțiile negative persistă și să dezvolte o relație mai sănătoasă cu mâncarea și corpul lor, bazată pe valori personale, nu pe presiunea socială sau standardele externe de frumusețe.

• terapia de grup oferind posibilitatea de a împărtăși experiențele și dificultățile cu alte persoane care se confruntă cu aceleași probleme poate reduce sentimentele de izolare și stigmatizare, poate aduce sprijin emoțional și strategii de succes din experiențele celorlalți participanți și chiar poate îmbunătăți motivația și aderența la schimbările comportamentale.

Colaborăm cu alți profesioniști din domeniul sănătății, cum ar fi medici, nutriționiști și antrenori de fitness, pentru a oferi o abordare integrată, în echipă pentru sprijinirea persoanelor în menținerea unui stil de viață sănătos pe termen lung prin încurajarea unor schimbări comportamentale treptate și realiste, astfel încât să fie atinse obiective durabile, nu doar pierderi rapide în greutate.

Abordarea psihologică în tratamentul supraponderalității și obezității este esențială pentru a ajuta persoanele să își înțeleagă relația complexă cu mâncarea, să își îmbunătățească imaginea corporală și să adopte schimbări comportamentale sustenabile. Intervențiile psihologice se concentrează pe schimbarea obiceiurilor alimentare, pe gestionarea emoțiilor și pe prevenirea recăderilor, oferind suport pe termen lung în călătoria spre o viață mai sănătoasă.

Tranzițiile de vârstă sunt momente semnificative de schimbare în viața unei persoane, cum ar fi intrarea în adolescență, maturitatea, vârsta mijlocie sau pensionarea. Aceste etape pot fi însoțite de provocări emoționale, psihologice și sociale, iar intervențiile psihologice joacă un rol important în sprijinirea persoanelor pentru a face față acestor tranziții și a se adapta eficient la noile circumstanțe ale vieții. Aceste tranziții sunt schimbări naturale ale ciclului de viață care implică modificări în identitate, roluri și responsabilități, ele pot fi anticipate (cum ar fi trecerea la maturitate sau pensionarea) sau neașteptate (cum ar fi pierderea unui loc de muncă sau o boală).

Dintre tranzițiile de care ne ocupăm menționăm: intrarea în adolescență și maturizarea, trecerea de la tânăr adult la adult responsabil (carieră, familie), menopauza, criza vârstei mijlocii (acceptarea îmbătrânirii), tranziția la vârsta pensionării și bătrânețe.

În timpul acestor tranziții, oamenii pot experimenta o gamă largă de sentimente și provocări emoționale, inclusiv stres legat de noile responsabilități și schimbări în viața personală sau profesională, anxietate și nesiguranță în fața viitorului necunoscut, criză de identitate (cine sunt acum în comparație cu cine eram), pierderea unor roluri sociale sau profesionale (ex. copii care pleacă de acasă, pensionare), senzația de izolare sau de pierdere a scopului.

Abordarea noastră în aceste situații vizează

• terapia cognitiv-comportamentală utilizată frecvent pentru a ajuta persoanele să-și ajusteze modul în care gândesc și reacționează la tranzițiile de vârstă.
• managementul anxietății pentru a învăța strategii de gestionare a anxietății legate de viitor, folosind tehnici de relaxare și modificare a tiparelor de gândire.
• terapia axată pe acceptare și angajament (ACT) care ajută persoanele să accepte gândurile și sentimentele dificile legate de tranzițiile de vârstă, în loc să încerce să le evite sau să le suprime. ACT ajută persoanele să se concentreze pe ceea ce este cu adevărat important pentru ele, ajutându-le să găsească un nou sens sau scop în viață, chiar și în fața schimbărilor.
• sprijinirea dezvoltării unei noi identități ajutând persoanele să redefinească cine sunt și ce vor de la viață în această nouă etapă, să exploreze noi interese sau activități care pot aduce sens și împlinire și să își construiască stima de sine pe baza noilor roluri și experiențe.
• tehnici de coping și dezvoltarea rezilienței cum ar fi mindfulness și meditație pentru a ajuta persoanele să fie prezente în moment și să își gestioneze mai bine anxietatea legată de viitor, antrenarea abilităților de rezolvare a problemelor
• creșterea sprijinului social pentru construirea unor rețele sociale de sprijin, cum ar fi familia, prietenii sau grupurile de suport.
• abordarea emoțiilor de doliu și pierdere pentru că tranzițiile de vârstă implică adesea pierderea unor roluri importante, cum ar fi părăsirea locului de muncă la pensionare, pierderea anilor tineri sau chiar pierderi sociale (de exemplu, prieteni care se mută sau decedează
• terapia narativă prin care persoanele își reinterpretează povestea vieții lor și descoperă noi semnificații în experiențele trecute și viitoare, iar prin re-scrierea poveștii personale când anumite capitole din viața lor s-au încheiat, sunt ajutate să găsească un nou fir narativ, să vadă schimbarea ca o oportunitate, nu doar ca o pierdere, pot fi identificate punctele forte și resursele care le-au ajutat să depășească alte tranziții și provocări în trecut.
• terapia de grup și suportul social poate fi extrem de utilă pentru că oferă oportunitatea de a împărtăși experiențe și de a se conecta cu alții care trec prin schimbări similare, poate reduce sentimentele de izolare și de neînțeles și poate facilita schimbul de strategii și resurse
• intervenția în cazul crizelor de identitate sau al crizelor existențiale prin reflecții ghidate asupra vieții, redefinirea succesului și împlinirii personale și acolo unde este cazul depășirea sentimentului de eșec pentru că în multe cazuri, persoanele simt că nu și-au îndeplinit toate obiectivele.

Intervenția psihologică pentru menopauză este axată pe gestionarea simptomelor emoționale, adaptarea la schimbările de identitate și oferirea de strategii pentru a face față stresului și anxietății. În susținerea femeilor să depășească provocările emoționale cauzate de această tranziție apelăm la cele mai recente cunoștințe în menopauză, terapie cognitiv-comportamentală, neuroștiință și științe comportamentale.

În practica noastră folosim modelul – EMBERS® – promovat de Menopause CBT Clinic din UK al cărei fondatoare este Simona Stokes, acest model fiind atât o metaforă a stării emoționale pe care o experimentează unele femei în timpul acestei tranziții, cât și un acronim pentru cele șase domenii cheie ale bunăstării care necesită atenție pentru a ajuta femeile să-și recapete controlul asupra vieții, corpului și minții lor.

Cele șase domenii ale  EMBERS®  includ:

Pasul „Essentials” care își propune să ajute femeile în restabilirea echilibrului în corpul lor. Acest pas încorporează instrumente de terapie cognitiv-comportamentală, ajustări ale stilului de viață și diverse practici, cum ar fi respirația, mișcarea, dieta, jocul și odihna, împreună, aceste elemente lucrând sinergic pentru a restabili echilibrul organismului, pentru a promova somnul reparator și pentru a gestiona eficient simptomele menopauzei.

„Mind and Mindset” care se ocupă de gândurile nefolositoare care pot deveni amplificate în menopauză, ajutând femeile să învețe strategii pentru a gestiona tiparele de gândire negative care contribuie la anxietate, depresie, schimbări de dispoziție, iritabilitate și furie în timpul menopauzei.

„Devenirea” facilitează procesul de reevaluare a priorităților și obiectivelor vieții personale în timpul menopauzei, cu scopul de a stimula un nou sentiment de scop și sens în această etapă a vieții.

„Emotional Fitness” își propune să crească rezistența emoțională și să sprijine femeile să dezvolte strategii pentru a face față sentimentelor obișnuite de menopauză, cum ar fi anxietatea, iritabilitatea, furia și tristețea.

Etapa „Relații” se concentrează pe sprijinirea femeilor să cultive conexiunea și intimitatea, în timp ce dezvoltă „aptitudinea socială”, cu scopul de a crește un sentiment general de bunăstare.

Pasul de „configurare” (shape-up) se concentrează pe promovarea schimbărilor comportamentale, cognitive și emoționale pozitive,  sprijinind femeile să identifice domeniile de viață care au nevoie de o actualizare, în timp ce învață strategii pentru stimularea motivației și angajamentului, pentru a susține schimbările în mod eficient.

Modelul EMBERS® este conceput pentru a da puterea femeilor să prospere și să îmbrățișeze viața cu bucurie, optimism și înțelepciune.

Prin utilizarea cadrului EMBERS®, ne propunem să sprijinim fiecare femeie să deblocheze strălucirea interioară :

G (grow) – Creștere: Încurajarea creșterii personale, emoționale și psihologice.

L (love) – Dragoste: Încurajarea dragostei pentru viață, pentru sine și pentru alții.

O (optimism) – Optimismul: Cultivarea optimismului și a speranței.

W (wellbeing) – Bunăstare: Încurajarea înțelepciunii și a bunăstării generale.

Obiceiurile noastre zilnice alcătuiesc, în mare parte, modul în care ne trăim viața și influențează semnificativ sănătatea și bunăstarea noastră. Ele sunt acțiuni pe care le facem în mod repetat, uneori inconștient, iar acestea contribuie la formarea stilului nostru de viață și astfel putem avea obiceiuri sănătoase precum alimentația echilibrată, exercițiile fizice regulate și somnul adecvat care contribuie la un stil de viață sănătos, dar și așa numitele obiceiuri nesănătoase precum consumul excesiv de alimente procesate, fumatul sau sedentarismul care duc la un stil de viață dezechilibrat, cu riscuri crescute pentru sănătate.

Obiceiurile repetate modelează comportamentul și sănătatea pe termen lung  și astfel obiceiurile mici și aparent nesemnificative, repetate zilnic, au un impact cumulativ major asupra vieții. De exemplu persoanele care își fac un obicei din a merge zilnic pe jos timp de 30 de minute își îmbunătățesc treptat sănătatea cardiovasculară și reduc riscul de boli, în schimb, obiceiul de a mânca fast-food frecvent poate duce la probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea și bolile metabolice.

Stilul de viață pe care îl ducem este o reflectare directă a obiceiurilor noastre cotidiene, fie că este vorba de modul în care ne alimentăm, de cât de activi suntem sau de felul în care ne gestionăm timpul, toate acestea sunt rezultatul alegerilor și comportamentelor noastre regulate.

Dacă dorim să schimbăm stilul de viață, trebuie să ne concentrăm pe schimbarea obiceiurilor. Schimbările mici, dar constante, în obiceiuri pot duce la transformări semnificative în stilul de viață. De exemplu, înlocuirea treptată a gustărilor nesănătoase cu fructe și legume poate transforma o alimentație dezechilibrată într-una sănătoasă, iar introducerea unui obicei de meditație zilnică poate contribui la reducerea stresului și la un stil de viață mai echilibrat din punct de vedere mental și emoțional.

Dar, nu doar obiceiurile fizice influențează stilul de viață, ci și cele legate de sănătatea mentală și emoțională. Obiceiuri precum gândirea pozitivă, gestionarea stresului sau dezvoltarea unor relații sănătoase pot duce la un stil de viață mai fericit și echilibrat, astfel persoanele care își fac un obicei din a practica recunoștința sau meditația vor avea o stare mentală mai bună și un stil de viață mai armonios.

Deși este nevoie de timp pentru a forma noi obiceiuri, acestea pot avea efecte de durată asupra stilului de viață. De exemplu, crearea unui obicei de a mânca mese regulate și echilibrate va duce treptat la îmbunătățirea sănătății și a energiei pe termen lung.

Obiceiurile noastre zilnice sunt fundația stilului de viață și dacă ne dorim un stil de viață sănătos, echilibrat și împlinitor, este esențial să dezvoltăm obiceiuri care să sprijine aceste obiective.

Abordarea formării unor obiceiurilor sănătoase presupune o combinație de tehnici cognitive, comportamentale, emoționale și motivaționale, iar unele dintre metodele utilizate în intervenția psihologică pentru a ajuta persoanele să formeze și să mențină obiceiuri sănătoase sunt:

• tehnicile cognitive și modificarea mindset-ului care prin explorarea gândurilor și convingerilor identifica eventuale blocaje sau distorsiuni cognitive care ar putea împiedica formarea unui obicei sănătos. De exemplu, cineva poate avea convingeri limitative despre capacitatea sa de a face schimbări sau poate vedea efortul ca fiind copleșitor, dar prin reframing sunt înlocuite gândurile negative și se dezvoltă o atitudine mai pozitivă și realistă față de schimbare.
• Stabilirea obiectivelor SMART și împărțirea celor mari în pași mici și realizabili care ajută la menținerea motivației și a angajamentului pe termen lung.
• tehnicile de auto-monitorizare constituie o strategie eficientă pentru a deveni conștient de acțiunile proprii prin auto-monitorizare persoana ține un jurnal sau folosește aplicații pentru a înregistra progresul în legătură cu formarea unui obicei, iar acest proces ajută la identificarea tiparelor, a obstacolelor și a momentelor în care sunt necesare ajustări.
• observarea și imitarea comportamentelor de succes ale altor persoane poate fi o sursă puternică de motivație și pentru asta sunt foarte utile grupuri de sprijin, mentorat sau pur și simplu învățarea din experiențele altora.
• antrenarea răbdării și autocompasiunii îi ajută pe clienții noștri să înțeleagă că formarea unui obicei sănătos necesită timp și nu este un proces liniar, este necesar ca ei să fie blânzi cu ei înșiși atunci când întâmpină dificultăți sau fac greșeli. Această atitudine ajută la evitarea abandonării eforturilor în fața eșecurilor temporare.
• recăderile fac parte din procesul schimbării, iar la noi persoanele sunt pregătite să le gestioneze, învață să identifice factorii declanșatori și să dezvolte strategii pentru a le face față. Prevenirea recidivei este o componentă cheie în menținerea pe termen lung a obiceiurilor sănătoase.

Persoanele care au un sprijin puternic din partea prietenilor, familiei sau colegilor de muncă sunt mai susceptibile să rămână motivate și să își atingă obiectivele. Abordarea noastră este personalizată și multidimensională în formarea obiceiurilor sănătoase, adaptând tehnicile la nevoile și resursele unice ale fiecărei persoane.